Distributie camere hiperbare pentru oxigeno-terapia hiperbară (HBOT), un proces de vindecare şi recuperare a pacienţilor, efectuat în camere hiperbare, unde pacientul este aşezat la o presiune mai mare a oxigenului decât cea normală, astfel încât acesta inhalează oxigen pur. Metoda este neinvazivă, nedureroasă, fără chimie şi fără folosirea bisturiului!
ALERA TECH S.R.L. asamblează, instalează, instruieşte personalul, face mentenanţă şi service pentru camere hiperbare de la 1 loc la 16 locuri . Calitatea echipamentelor, experienţa şi serviciile ireproşabile ne plasează pe primul loc în România!
ALERA TECH s.r.l. pune la dispoziţia partenerilor săi CURSURI de INIŢIERE sau APROFUNDARE în MEDICINA HIPERBARĂ.
Camerele cu oxigen hiperbar
Terapia cu oxigen hiperbaric creşte nivelul de hemoglobină din sânge. Totodată, sângele este supraoxigenat, motiv pentru care dizolvă oxigenul în plasmă.
Aplicarea acestei terapii se face în 2 tipuri de camere:
– tip A – multiloc;
– tip B – monoloc (fixe sau portabile).
Distributie camere hiperbare multiloc
Acest tip de cameră poate trata mai mulţi pacienţi în acelaşi timp. De regulă, pacienţii sunt insoţiţi de către un cadru medical sau sunt monitorizaţi de un specialist. Terapia constă în inspirarea oxigenului pur prin intermediul unei măşti. Presiunea din această cameră este de 6 atmosfere.
Daca se doreşte folosirea unui amestec diferit de gaz (azot cu heliu, de exemplu), acesta poate fi administrat doar pacientului care are nevoie de această combinaţie. Echipamentele puse la dispoziţia pacienţilor sunt: ventilatoare, linii intravenoase, etc. În timpul terapiei se monitorizează nivelul de azot din cameră, deoarece acest gaz este factor de risc pentru multiple afecţiuni respiratorii.
Distributie camere hiperbare monoloc (fixă sau portabilă)
Acest tip de cameră asigură tratarea unui singur pacient, care de obicei stă în poziţie culcat. Gazul utilizat pentru presurizarea camerei este aer comprimat sau oxigen pur, iar în unele camere (mai ales cele fixe) există şi măşti pentru ca pacientul să respire aer. Cadrele medicale vor păstra aparatele de intervenţie în exteriorul camerei, doar liniile intravenoase ar putea fi introduse odată cu pacientul. Recent, s-au construit şi camere cu două locuri, funcţionarea acestora fiind asemănătoare cu cea a camerei monoloc.
Scurt istoric al oxigeno-terapiei hiperbare
Terapia cu oxigen hiperbaric sau oxigenoterapia hiperbară constă în inhalarea oxigenului pur sau a aerului îmbogaţit cu oxigen la o presiune mai mare decât cea atmosferică.
Acest tip de tratament a fost iniţiat înca din anii 1600. Primele date relevă existenţa unei camere de acest tip construită de către un cleric britanic, Henshaw. Încăperea a fost denumită “domicilium” şi a fost utilizată pentru tratarea mai multor afecţiuni. Camera era presurizată cu aer comprimat sau depresurizata cu aer care provenea de la suflante. Ideea de a trata pacienţii cu oxigen la presiune ridicată a fost continuată de chirurgul francez Fontaine, care a construit, în 1879, prima cameră hiperbară mobilă. Prof. Dr. Orville Chunningam, medic anestezist, a iniţiat Steel Ball Hospital – cea mai mare construcţie hiperbară. Structura, ridicată în 1928, era compusă din 6 etaje şi avea 19,5 metri în diametru.